Home Biserica Mavrodolu Resurse Activităţi Galerie foto

Master în Teologie - Misiune si slujire prin limbajul mimico-gestual

plan de învatamânt 2009-2010

Cuviosul Părintele nostru Spiridon, făcătorul de minuni, a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare şi a lui Constanţie, fiul lui. Era simplu la purtări şi smerit cu inima. La început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei a fost făcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în aşa măsură ca a fost numit făcator de minuni. În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iaraşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură. A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul. A prefacut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iaraşi aurul în şarpe.

Sfântul Mucenic Haralambie a trait în vremea împărăţiei lui Sever (193-211) şi s-a făcut vestit cu puterea credinţei sale şi cu râvna în propovăduirea lui Hristos. Şi era acest episcop în Magnezia, din Asia, iar mai-marela cetăţii era Luchian. Sfântul Haralambie a mărturisit cu strălucire şi fără frică, pe Hristos; drept aceea, dregătorul a poruncit să fie dezbrăcat de hainele sale şi, după ce i-au jupuit tot trupul, cu unghii de fier, i-au tăiat fâşii de piele de pe trup, iar Sfântul Haralambie, rău rănit, a zis: "Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu cel vechi şi bătrân, m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos,"

Înţelegem cu adevărat de ce "în afară de Biserică nu este mântuire" şi de ce "în Biserica Slavei Tale stând, în cer a fi ni se pare." Înţelegem întreaga taină a Bisericii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi datoria pe care o avem de a rămâne, cu orice preţ, în Biserică.

Aşa precum un mădular al trupului nostru, despărţit de trup, este mort şi nu mai valorează nimic, tot aşa, un credincios (mădular al trupului tainic al lui Hristos, care este Biserica), odată despărţit de Biserică este mort şi nu mai valorează nimic.

(Galaction)

"Învăţătura dreptei credinţe duce pe om la cunoaşterea ei. Cunoaşterea acesteia duce pe calea vieţii la Poarta Raiului. Cunoaşterea Bisericii lui Dumnezeu şi a obiectelor sfinte dintr-însa, cu însemnătatea lor, care grăiesc slava lui Dumnezeu, înaripează pe creştin şi-l ajută a se sui de pe pământ la cer, începând din viaţa aceasta vremelnică."

(Protos. Nicodim Măndiţă)

evanghelia semnelor

Când semnul liturgic comunică voia, lauda şi iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni, el dobândeşte forţa dumnezeiască de a cuceri, prin adevărul exprimat, mintea, voinţa şi inima celui ce-l vede şi, mai ales, îl descifrează.

apostolii tăcerii

Biserica Ortodoxă Română acceptând ca metodă pastorală comunicarea mimico-gestuală, a trebuit să deosebească gesturile laice ale persoanelor surde de gesturile cu încărcătură sacră interpretate de credincioşii surzi şi de preoţii oficianţi.

comunicare şi slujire

Din iubire pentru Dumnezeu, din râvnă şi respect pentru Biserica Ortodoxă, din recunoştinţă pentru ţara în care m-am născut şi format, din datorie de conştiinţă pentru credincioşii surzi aflaţi în afara "obrocului" Bisericii şi lipsiţi de cuvânt şi hrană duhovnicească transmisă în modul lor de percepţie şi comunicare dar dornici de călăuză spre Hristos, în anul 1996, cu ajutorul şi Harul lui Dumnezeu şi primind binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Episcop Calinic al Argeşului şi Muscelului, am purces la explorarea unui Neam, căruia până acum Evanghelia nu i s-a vestit.